Pasiunea pentru călătorie începe, în cazul meu, undeva, departe, în copilărie când mă plimbam, împreună cu părinții mei, o lună întreagă de concediul lor prin România, bineînțeles cu o Dacie care se mai defecta, se mai îneca, dar care ne ducea până la urmă la destinație. Și străbăteam țara în lung și-n lat și ne opream ba pe la diverse gazde, ba pe la diverse vile și hoteluri, ba înnoptam în cortul familiei, te  miri pe unde, ba alegeam noi rute, drumuri forestiere mai puțin umblate, încercând să descoperim noi destinații turistice. Și aceste zile de concediu nu erau singurele din an când călătoream prin România noastră, ci de câte ori puteau părinții mei, mergeam la mare, la munte, în excursii organizate, existând în vremurile acelea o rețea foarte bine reprezentată în teritoriu de agenții  de turism care ofereau în diverse destinații excursii în jurul stațiunilor respective. Așa că sâmburele pasiunii mele pentru călătorii a fost sădit deja, cu mulți ani în urmă de părinții mei, cărora le voi mulțumi toată viața pentru faptul că mi-au îndrumat primii pași spre turism și călătorie, spre România pitorească, adică spre ceva atât de valoros și înălțător pentru un om, creator de amintiri memorabile, așa cum este turismul.

Vremea a trecut, a apărut un nou membru al familiei, fratele meu, Alexandru, care, din păcate, nu a mai beneficiat de un număr la fel de mare de călătorii, așa cum am avut eu parte, din cauza, mai ales, a schimbărilor politice, economice, sociale, intervenite în România. De aceea, mă simt datoare să transmit mai departe pasiunea pentru a călători fratelui meu, așa cum au făcut și părinții mei cu mine, ceea ce înseamnă, concret, ca Alexandru să fie parte integrantă din agenția noastră de turism, una de familie.

Pentru mine au trecut anii, pasiunea a mocnit în continuare, am ales, bineînțeles, o facultate, un masterat și un doctorat cu profil turistic, toate disciplinele predate făcând parte, nu întâmplător, din domeniul ”turism”.

În primul an de facultate am avut șansa să-mi canalizez pasiunea pentru turism pe o zonă specială și anume muntele, urmând, din plăcere, chiar mai mulți ani la rând, cu fiecare promoție ce venea, cursurile Școlii de ghizi montani BTT. Pentru mine, aceste cursuri au fost o școală a vieții în primul rând, o școală a iubirii față de munte, natură și oameni, o școală care m-a făcut mai înțeleaptă, care mi-a călăuzit pașii toată viața. La cursuri și aplicații mi-am făcut prieteni pe viață, în spiritul Măriei sale Muntele. Și toate aceste lucruri se datorează instructorilor pe care i-am avut la Școala de ghizi BTT, cărora le voi mulțumi toată viața pentru omul care sunt astăzi. Și le mulțumesc pentru faptul că nu ne-au menajat deloc pentru că eram fete, că ne-au îndrumat pașii pe munte dar și în viață, ca ne-au învățat să fim un spirit liber, să facem ce ne place în viață, să fim fericite din lucruri mărunte și, mai ales, pe munte, la un foc, un pahar de grog și un cântec de munte. Nu pot uita minunatele zile și nopți petrecute pe numeroasele trasee montane, mai ales pe cele mai frumoase trasee nemarcate din Crai, Retezat etc., pentru  taberele școlilor de ghizi, pentru serile cu cântece de munte, pentru drumețiile la cort, pentru zilele onomastice serbate pe munte, pentru Crăciunurile și Revelioanele de pe munte, cele mai frumoase pentru mine.

Au urmat circuite turistice în țară dar și în străinătate, ocazie cu care mi-am făcut alți prieteni, însoțită fiind de cele mai multe ori de fratele meu, care vrând-nevrând, a început să prindă și el gustul călătoriei. Într-una dintre aceste excursii, grupul vesel din autocar, din care făceam și eu parte, amplasat strategic pe ultimele scaune, fredona la nesfârșit refrenul ”Mânios badea-i de aseară, NU-I BAI”, de aici și numele firmei noastre. Adică nu contează că pornim dis de dimineață spre diverse minunății turistice, destinația nefiind atât de importantă, ci doar simplul fapt de a călători, de a evada din cotidian, de a ne face prieteni, de a ne bucura împreună, de a ne îmbogăți bagajul cu amintiri, de a fi liberi și fericiți. Și totul se va întâmpla pentru fiecare dintre noi, după o săptămână grea de muncă și după alergătura zilnică într-un oraș sufocat și sufocant.

Însă, lipsea ceva care să întregească tot ceea ce am povestit mai sus. Am început să colaborez cu două agenții de turism ca ghid, transformându-mă din turist în ghid aspirant la început și am descoperit cât de diferită este teoria de practică, dar și cât de mult îmi place și am învățat din această meserie, care se încadrează și completează perfect cu cea de cadru didactic universitar care predă discipline de turism. De aici nu a mai fost decât un pas în a crea această agenție de turism, ”NU-I BAI, HAI LA DRUM!”, pentru a ne continua pasiunea.

În scopul unor experiențe turistice unice, pe care ne dorim să le oferim turiștilor noștri, cu pasiune pentru călătorii, vom porni, LA DRUM, aproape în fiecare week-end,  pentru a descoperi noi obiective și trasee turistice, pentru a crea amintiri la fel de frumoase ca ale noastre, pe care să le experimentăm împreună și să ni le aducem cu drag aminte, să ne simțim ca într-o mare familie de călători și exploratori.

Închei cu urarea NU-I BAI, HAI LA DRUM!