Muntele oferă, pe lângă peisajele deosebite și aerul curat, nepoluat și un grad de satisfacție ridicat celor care îl respectă și adoptă un comportament adecvat, chiar dacă, de multe ori, sunt numiți “cuceritorii inutilului”.

ECHIPAMENTUL MONTAN MINIM

• rucsac de mici dimensiuni (20-40 de litri pentru drumeţii de o zi) din materiale impermeabile, cu formă ergonomică pentru drumeţii montane, preferabil cel care se închide cu şiret şi este acoperit de capac. Nu sunt recomandate genţi, sacoşe, valize etc. deoarece mâinile trebuie să rămână libere pentru a ajuta la deplasarea pe cabluri, corzi, pentru sprijin etc.;

• bocanci adecvaţi anotimpului în care se întreprinde călătoria, din materiale impermeabile şi respirabile, peste gleznă, cu talpă dură, uşori. Nu sunt recomandaţi teneşi, adidaşi, ghete cu toc,cizme etc.;

• geacă/jachetă/pelerină de ploaie/hanorac cu glugă, din materiale impermeabile şi respirabile pentru primăvară, vară, toamnă, rezistente la intemperii (ploaie, vânt). În drumeţiile pe timpul iernii este necesară o geacă/jachetă mai groasă (de traseu), cu glugă, din materiale impermeabile şi respirabile. Pentru perioadele de odihnă se recomandă o pufoaică cu glugă.Nu sunt recomandate gecile/jachetele de oraş din materiale neimpermeabile, fără glugă, cu blăniţe etc.;

• pantaloni din materiale impermeabile şi respirabile, mai subţiri pe timpul verii şi mai groşi pe timpul iernii. Se recomandă achiziţionarea un compleu alcătuit din pantaloni/suprapantaloni şi geacă. Nu sunt indicați blugii în călătoriile pe munte;

• tricouri şi ciorapi din bumbac sau din anumite fibre sintetice (merinowool, tactel, coolmax, thermolite, polartec) pentru a fi confortabile şi a absoarbe transpiraţia;

• polar pentru drumeţiile montane;

• se recomandă chiar şi în alte anotimpuri decât cel de iarnă prezenţa căciulii, a mănuşilor, a parazăpezilor (pentru zonele cu noroi, urzici şi perioadele ploioase);

• se recomandă prezenţa lanternei în orice anotimp deoarece există posibilitatea întârzierii pe traseu. În plus, atunci când drumeţia presupune şi vizita unei peşteri, lanterna este strict necesară;

• pentru drumeţiile care includ în program vizitarea unor peşteri sunt necesare: geacă/jachetă cu glugă, pantaloni din materiale impermeabile şi rezistente la abraziuni, bocanci, lanternă;

• trusă cu medicamente minim necesare, ochelari de soare, un bidon cu apă, minim de hrană;

• echipamentul trebuie să fie ușor, comod, lejer, călduros

REGULI DE CONDUITĂ ÎN CĂLĂTORIILE PE MUNTE

Nu lăsa decât urmele paşilor, nu lua decât fotografii, nu omorî decât timpul!

• echipamentul sufletesc trebuie să fie tot atât de bine pregătit ca şi echipamentul material;

• întotdeauna la munte nu se pleacă decât cu echipament corespunzător;

• nu pleca pe munte decât într-o stare de sănătate adecvată traseului. Nu-ţi supraestima rezistenţa fizică şi psihică;

• se merge doar pe trasee marcate. Este contraindicat să te avânţi pe trasee necunoscute. Pe munte pericolul de rătăcire este mare, mai ales că sunt zone încă nemarcate sau cu marcaje turistice precare;

• informează-te asupra itinerarului ales. Harta, busola, descrierea locului sunt lucruri care nu trebuie să-ţi lipsească, chiar dacă traseul este marcat sau aţi mai fost o dată pe acolo. Parcurge un traseu pe timp de iarnă doar după ce l-ai parcurs pe timp de vară şi-l cunoşti foarte bine;

• să nu călătoreşti niciodată de unul singur pe munte! Ca orice sport, şi turismul de munte se practică numai în grup. Un singuratic se poate uşor rătăci, cădea într-o prăpastie sau avalanşă;

• pe munte se salută turiştii întâlniţi în traseu. De obicei, salută turistul care este în coborâre şi nu în urcare;

• porneşte devreme în tură. Lasă-ţi întotdeauna timp de rezervă pentru situaţii neprevăzute;

• mergi constant. Nu forţa ritmul, nu tăia serpentinele. Cruţă-ţi forţele;

• pe munte se merge în monom, mai ales pe timpul iernii. Zonele de avalanşă se traversează în mod individual pentru a nu crea presiune asupra zăpezii;

• pe munte nu se consumă alcool;

• pe munte nu se vorbeşte mult, nu se ţipă, nu se face zgomot!;

• respectaţi cabana şi regulamentul de ordine interioară. Anunţă cabanierul atunci când pleci în traseu;

• aruncaţi gunoiul doar în locuri special amenajate;

• nu deterioraţi indicatoarele cu marcaje turistice sau alte semne de orientare;

• aprindeţi focul doar în locuri special amenajate. Supraveghează-l şi stinge-l complet la sfârşit;

• nu săpa şanţ în jurul cortului!;

• nu rupe florile, nu scrijeli copacii, nu strivi insectele sau ciupercile, chiar otrăvitoare. Fiecare element din natură are rolul său. Într-o arie protejată nu se ia niciun lemn uscat de pe jos deoarece acesta poate reprezenta habitatul unor insecte. Amintirile ia-le în gând, pe retină sau pe pelicula foto;

• nu rupeţi stalactitele sau stalagmitele din peşteri, nu rupeţi plantele ocrotite, păstraţi intacte rezervaţiile şi monumentele naturii. Nu escaladaţi monumentele naturii;

• nu deranja animalele, nu fă zgomot;

• nu hrăniţi şi nu fotografiaţi animalele sălbatice;

• nu ciopli semnele de marcaj, nu răsuci săgeţile indicatoare

• respectă oamenii şi locurile vizitate;

• ajută-l pe cel aflat în dificultate;

• un grup are un conducător. Un grup nu se desparte. Grupul se adaptează la posibilităţile celui mai puţin pregătit.

• la munte trebuie să ştii ce, cât şi când să mănânci! Funcţiile organismului într-un marş pe munte suferă continue modificări;

• este obligatoriu pentru orice turist, ghid sau conducător de grup să urmeze cu stricteţe sfaturile şi indicaţiile salvamontiştilor;

• codul de semnalizare în caz de pericol trebuie cunoscut şi însuşit de toţi turiştii montani;

• turistul de pe munte trebuie să ştie să acorde, la nevoie, primul ajutor medical.