Și sâmbăta trecută am petrecut împreună o zi relaxantă, fie că am vizitat monumente istorice de mare valoare, fie că ne-am întors la rădăcini, la meșteșuguri demult uitate, fie că ne-am plimbat prin pădure, în inima naturii. Indiferent de activitățile pe care le-am desfășurat sau de obiectivele pe care le-am vizitat, ne-am bucurat de aceeași vreme perfectă pentru călătorii, chiar dacă eram, deja, la sfârșitul lunii octombrie.

Așadar, într-o frumoasă zi de toamnă, plecăm într-o nouă aventură, de această dată, în județul Giurgiu, pentru a descoperi obiective turistice mai puțin cunoscute, fie din cauza faptului că au fost închise accesului turiștilor până în prezent, fie nu au fost promovate de autoritățile locale. Cert este că, fiind creată oportunitatea de a vizita Conacul Udriște Năsturel, de curând deschis spre vizitare, doar în weekenduri deocamdată, am profitat imediat de această ocazie, iar sâmbătă, prima noastră oprire, a fost în satul Herăști, un loc uitat de lume, ales, acum câteva sute de ani de familia Năsturel pentru a-și construi o reședință de vacanță liniștită, unde, conacul și biserica, de pe la 1644, reprezintă două atracții turistice de mare însemnătate.

Odată ajunși pe domeniul familiei Năsturel de la Herăști, soarele ne întâmpină cu căldură, ascunzându-și razele pe după conac și prin pădurea din apropiere, apoi, timid, apare pe lângă conac, îmbrăcând în culori aurii toată zona și mângâind trandafirii din curte, care se încăpățânează să mai înflorească la sfârșit de octombrie. Gazda noastră ne deschide ușa principală a conacului, deasupra căreia se află blazonul familiei Năsturel, folosind chei de mari dimensiuni, chiar ele o atracție în sine. Descoperim, pe rând, fiecare încăpere, urcând scările impresionante, cu influențe baroce, povestea celor doi frați Năsturel însuflețind camerele lipsite, în prezent, de mobilier. Actualii proprietari găzduiesc aici diverse expoziții și evenimente culturale, la momentul vizitei noastre regăsind machete ale domeniului create de studenții de la Arhitectură, care ne ajută să vizualizăm zona, pe ansamblu, cu anexele și celelalte clădiri. Astfel, identificăm și Casa Stolojan, construită mult mai târziu, prin anii 1880, ce se dorește a fi transformată în structură de cazare, cu o grădină și un zid format din arcade, cu o arhitectură interesantă, ce formează umbre pe caldarâm, datorită reflecției razelor solare. Ulterior, ne plimbăm pe domeniu, până spre iaz, sub soarele blând, îndreptându-ne, apoi, către biserică, un alt monument istoric important, parte, în trecut, din domeniul familiei Năsturel, acum, biserică de mir. Preotul ne invită în interiorul lăcașului de cult și începe să ne povestească istoria acestuia, bazată pe documente pe care gazda noastră le-a găsit și studiat de-a lungul timpului, cu atât mai prețioase informațiile furnizate. Aflăm, astfel, detalii despre arhitectura și pictura bisericii, despre evoluția acesteia de-a lungul timpului și perioadele de restaurare, preum și despre alte monumente istorice din județul Giurgiu, pentru ca, la final, să ne rugăm împreună, o legătură tainică a grupului nostru. Ne plimbăm în curtea bisericii îmbiați de florile multicolore ce înconjoară lăcașul de cult, daliile galbene, cât roata carului, fiind atracția principală.

După această experiență minunată de la Herăști, pornim la drum spre noi orizonturi, spre zona Comana, una mult mai ofertantă din punct de vedere turistic, unde inițiative private cât și publice, au creat numeroasele posibilități de petrecere a timpului liber. Începem cu o nouă filă importantă de istorie la Mănăstirea Comana, unde călugărul-ghid ne poartă într-un mod șugubăț prin vremuri de demult, printre personaje memorabile, dacă ne gândim doar la Vlad Țepeș, ce și-au pus amprenta asupra istoriei țării noastre, o prelegere însoțită și de pilde religioase, toate, pigmentate, cu replici spumoase, o reală încântare.

Ne urcăm în autocar pentru scurt timp, debarcăm și pornim, alene, pe jos, pe străduțe înguste din Comana, urcând până la Moara de Hârtie și Satul Meșteșugurilor, unde suntem primiți cu ospitalitate și începem vizita noastră aici cu povestea hârtiei și a echipamentelor folosite în acest domeniu, apoi ne plimbăm pe ulița Satului Meșteșugurilor, descoperind, în fiecare căsuță construită folosind materiale locale, naturale, meșteșuguri vechi aduse în prezent, prin intermediul atelierelor organizate aici, a produselor expuse precum și a echipamentelor specifice, de la roata olarului, la războaie de țesut, de la prese la cuptorul de forjă și foale, în fiecare căsuță surpriza fiind prezența unui meșteșugar din sat care ne introduce în tainele acestor meșteșuguri precum țesut, brodat, olărit, împletit nuiele, fierărit etc.. Nu ne-ar fi fost de ajuns o zi întreagă să zăbovim aici, să ascultăm poveștile meșteșugarilor, să trăim experiențe active dar promitem că ne vom întoarce aici cât mai curând.

Și pentru că zona Comana înseamnă și Parcul Natural Comana, unii dintre noi alegem să străbatem un traseu de aproape 6 kilometri în interiorul ariei naturale protejate, până la Fântâna cu Nucu, înconjurați de peisaje de toamnă. Apoi, în timpul liber acordat, unii aleg să servească prânzul, alții doar o înghețată, alții să se plimbe cu trenulețul sau cu barca sau, pur și simplu, să se relaxeze în mijlocul naturii.

Pe scurtul drum de întoarcere povestim despre excursiile viitoare și ne împărtășim impresii despre obiectivele vizitate astăzi, pe o vreme însorită.

A fost o zi plină, în care, județul Giurgiu ne-a oferit experiențe de neuitat, de pus în lada cu amintiri, totul trezindu-ne interesul pentru noi reveniri și descoperiri!

În final, mulțumim acestui grup frumos care ne-a însoțit în excursie, pentru pasiunea și dorința de a călători, fiecare având o contribuție importantă la reușita excursiei, lui Alexandru pentru implicare și șoferului nostru, Mihai, pentru efort!

Cu speranța unor noi revederi și mulțumirea unei excursii reușite, a consemnat aceste rânduri, Andreea, Nu-i bai, hai la drum!