Iată că a venit și anul 2024, sperăm unul mult mai bun decât oricare dintre cei anteriori, un nou an care să ne aducă tihnă și multe călătorii frumoase și relaxante, picături de fericire, ca o ploaie de vară, atunci când nu te aștepți, dar intensă. Iar excursia noastră către o nouă destinație atât de interesantă, Dobrogea, cu o istorie zbuciumată ce și-a pus amprenta asupra tradițiilor, gastronomiei și arhitecturii locale, a debutat cu un răsărit de poveste, în nuanțe de portocaliu și roșu intens, deci, semne bune anul are!  A fost un drum de-a lungul căruia fenomenele naturale s-au jucat cu noi, de la răsărit și apus spectaculoase, la soare portocaliu reflectat pe mare de ceață, de la soare puternic la ceață intensă, iar peisajele au fost unele specifice de câmpie, câmpuri agricole întinse până la orizont, parcuri de eoliene, case joase cu acoperișuri plate, pentru a se apăra de vînturile puternice ce mătură această regiune mai tot timpul anului.

Ca de obicei, primul obiectiv turistic din excursia noastră, atunci cand face parte din program, este în mijlocul naturii, pe care o descoperim dis-de-dimineață, în toată splendoarea ei. În acest caz, am plecat cu mic cu mare în căutarea covoarelor de ghiocei, timid, la început, deoarece găseam doar pâlcuri râzlețe, mult mai mult albăstrele la fel de frumoase, care îmbrăcau pădurea în nuanțe de albastru intens, însă, dorința noastră lăuntrică se lega de plăpânzii ghiocei, o specie unică, cei dobrogeni, mult mai mari și mai parfumați, totodată, o specie aflată pe lista celor amenințate. Și iată că după dezamăgire vine și bucuria descoperirii dealurilor acoperite de micii vestitori ai primăverii, ce se legănau, firav, în bătaia vântului. Și cum soarele ne este partener de drum în aproape toate excursiile noastre, și-a făcut loc printre norii de ceață pentru a se bucura împreună cu noi. Împliniți și fericiți, cu multe poze, selfieuri și filmulețe din pădure, cu ghioceii noștri minunați, ne îndreptăm spre autocar, sub un cer senin și o vreme caldă, calmă, ca de primăvară. În apropiere se află orașul Babadag, o surpriză plăcută pentru fiecare dintre noi, cu o istorie veche și interesantă, cu atracții turistice și legende captivante. Astfel, primul obiectiv vizitat a fost Muzeul de Artă Orientală, amplasat într-o clădire monument istoric, cu o expoziție de obiecte turcești și tătărăști, de la țesături și broderii, la piese de port și podoabe, de la vase de aramă la obiecte de uz casnic și religios, totul cu o prezentare audio amănunțită însoțită de filme despre tradițiile musulmane. Lângă muzeu se află Moscheea Gazi Ali Pașa, cu o arhitectură deosebită și o vechime de peste 400 de ani, definitorie pentru oraș, care și-a împletit istoria și evoluția cu Babadag, fondatorul său contribuind în mod esențial la dezvoltarea orașului. Și cum deja trecuse de ora prânzului, ne-am îndreptat către restaurantul din apropiere unde am ales să degustăm preparate din bucătăria locală, cele bazate pe pește, Dunărea și numeroasele lacuri din apropiere, surse importante de pește, precum borș de pește, icre, saramură, pește prăjit, la grătar, cu mămăligă și mujdei de usturoi etc.., toate foarte gustoase!

Spre finalul programului nostru am ales să vizităm Cetatea Medievală Enisala, situată la câțiva kilometri de Babadag, amplasată strategic, pe Dealul Gras, în bătaia vânturilor, unde dnul arheolog Stănică Aurel ne-a prezentat cu lux de amănunte istoria locului, una spectaculoasă, obiectele descoperite aici, precum vase din lut, monede etc., chiar și schelete umane, atestând o istorie milenară a acestei cetăți. Dar, poate, ceea ce ne-a încântat cel mai mult, au fost peisajele înconjurătoare, care ne-au tăiat răsuflarea, dealuri, stânci și ape, lacuri-Babadag și Razim, cât vedeai cu ochii, până la Dunăre și Marea cea mare, totul sub soarele blând la apus care îmbrăca zidurile cetății în nuanțe de galben aprins, soarele jucându-se printre zidurile cetății. Ce poate fi mai încântător și mai relaxant? Nimic pe lumea asta!

Cu soarele ce ne-a însoțit o parte din drum, până la apus, același prieten vechi, parcurgem drumul spre casă povestind despre Dragobete, că doar era 24 februarie, dar, mai ales, despre excursiile următoare, tot atâtea ocazii de a ne revedea!

A fost o excursie ce ne-a oferit experiențe de neuitat, de pus în lada cu amintiri, totul trezindu-ne interesul pentru noi reveniri și descoperiri!

În final, mulțumim acestui grup frumos care ne-a însoțit, pentru pasiunea și dorința de a călători, fiecare având o contribuție importantă la reușita excursiei și șoferului nostru, Mihai, pentru efort!

Cu speranța unor noi revederi și mulțumirea unei excursii reușite, a consemnat aceste rânduri, Andreea, Nu-i bai, hai la drum!