Un debut de primăvară timid ne-a însoțit pe tot parcursul excursiei noastre de sâmbătă din zona Dâmbovicioara, unde peisajele pitorești au fost prezente la tot pasul, minunata Piatră a Craiului fiind o gazdă perfectă, ca de fiecare dată. Cel mai frumos munte din România, un accident geologic și morfologic atât de perfect, Piatra Craiului pe numele lui, oferă de fiecare dată trăiri și experiențe de neuitat, fie că doar te plimbi la baza lui sau te avânți spre înălțimi, pe padinile înflorite și creasta sa unică, maiestoasă. O asemenea destinație turistică de excepție merită reveniri, ceea ce s-a întâmplat și în cazul nostru week-endul trecut, când, într-o dimineață răcoroasă de martie, ne-am întâlnit voioși, prieteni vechi și noi, la locul nostru de îmbarcare și am pornit într-o nouă aventură. Astfel, pe traseu, mai ales în zona Albești, Dragoslavele, Rucăr și, evident, Dâmbovicioara, ne-am bucurat de peisaje de poveste, din România noastră atât de pitorească, de la văi întinse unde fuioare de fum se ridicau spre cer din coșul fiecărei case, până spre crestele munților acoperite, pe alocuri, de zăpadă, semn că acolo primăvara încă se luptă cu iarna pentru supremație.
Odată ajunși în zona Cheilor Dâmbovicioarei cadrul se schimbă, pereți abrupți dominând orizontul, parte componentă a Cheilor Dâmbovicioarei. Tractorașul nostru colorat, împodobit cu imagini reprezentative din Piatra Craiului, mai ales cu garofița Pietrei Craiului, unicat mondial, definitorie pentru acest masiv, ne așteaptă la intrarea în chei și, printre munți și printre creste, sub aripa norilor, ne oferă o plimbare relaxantă până la Peștera Dâmbovicioara pentru început. Aici facem o pauză pentru ca cei care doresc să viziteze această peșteră însoțiți, aproape ca de fiecare dată, de minunații ghizi, copiii din sat, o inițiativă locală lăudabilă, nu de alta, dar o dată însămânțată pasiunea pentru turism în sufletul cuiva, acolo va rămâne pe vecie. Ceilalți turiști optează pentru o plimbare în aerul proaspăt al dimineții, sub soarele blând, în mijlocul naturii și al pereților abrupți de stâncă, la vânătoare de flori și imagini instagramabile.
Ne regrupăm pentru a continua traseul cu tractorașul în Cheile Brusturetului de această dată, mai sălbatice și mai puțin cunoscute decât cele ale Dâmbovicioarei, până la Cabana Brusturet. Aici, o vulpiță prietenoasă ne întâmpină de pe versantul de vis-a-vis, prezente din ce în ce mai des peste tot în zonele montane intens circulate ale țării noastre sau în jurul cabanelor. Obișnuită cu oamenii se apropie din ce în ce mai mult de noi încât ne obișnuim repede cu prezența ei. Ne plimbăm un pic pe drum pentru a descoperi împrejurimile și punctul de plecare spre diverse trasee din Piatra Craiului, identificăm pe harta masivului principalele atracții turistice despre care am vorbit în autocar, cel mai înalt vârf-Piscul Baciului-2238 m altitudine, precum și amplasarea celor mai importante cabane. În apropiere se află și câteva panouri informative ale Parcului Național Piatra Craiului ce ilustrează flora și fauna bogate, specifice acestei zone protejate. Și cum suntem la o cabană, neapărat trebuie să bem o ceașcă de ceai sau chiar de cafea, la terasă, deoarece soarele și-a făcut simțită prezența cu căldura sa primăvăratică, perfectă pentru câteva momente de relaxare.
Ne întoarcem pe același traseu, cu o pauză de câteva poze în Cheile Dâmbovicioarei, apoi debarcăm din tractoraș și ne urcăm în autocar pentru a merge la Pensiunea Dealul Sasului, una dintre cele mai cunoscute din zonă, nu de alta, dar aerul curat al înălțimilor ne-a făcut poftă de mâncare. Drumul de câțiva kilometri până la pensiune a fost unul încântător, văi și munți, într-o îngemănare perfectă, ne-au însoțit pe tot traseul, dar, aceeași creastă perfectă a Pietrei Craiului a fost vedeta. Într-un asemenea cadru de poveste, mâncarea a fost și mai gustoasă, zona fiind una renumită pentru gastronomia sa iar gazda noastră ne-a primit cu multă cădură și ne-a servit cu preparate și băuturi delicioase.
În a doua parte a zilei ne-am îndreptat către Nămăiești unde am vizitat pentru început Casa Memorială ”George Topîrceanu”-poetul grației și al fanteziei, muzeograful oferind un discurs foarte documentat, pigmentat cu versuri din opera poetului, o încântare oratorică de care ne-am bucurat din plin. Interesantă a fost și vizita casei în care s-a reconstituit universul familial și familiar al lui George Topîrceanu, cu mobilier și obiecte ce i-au aparținut poetului.
Peste drum, cocoțată pe deal, se află Mănăstirea Nămăiești, una dintre cele trei mănăstiri rupestre din județul Argeș, ce formează un triunghi energetic. Aici, după ce am urcat printre casele și grădinile măicuțelor, atât de îngrijite și presărate cu flori de primăvară, am ajuns pe platoul unde se află mănăstirea și muzeul. Suntem întâmpinați de Maica Stareță Lucia care ne invită în interiorul lăcașului de cult unde ne prezintă povestea locului și a mănăstirii, apoi ne lasă, în liniște, să ne reculegem în fața Icoanei Făcătoare de Minuni, una dintre cele mai vechi din toată creștinătatea. Ulterior, ne invită în universul costumelor populare, în Muzeul Mănăstirii, unde, de-a lungul timpului, Maica Stareță a adunat costume populare de valoare pe care le-a expus într-un mod inedit, pe evenimente din viață, nunta fiind unul dintre cele mai importante repere, astfel încât și prezentarea, tot în versuri (arc peste timp cu versurile poetului de peste drum, care a picurat din talentul său poetic și Maicii Starețe), scrise chiar de dânsa, să însuflețească manechinele împodobite cu aceste valori de excepție ale patrimoniului cultural românesc-ia, fota, marama de borangic, opincile etc.. A fost un adevărat spectacol, o piesă de teatru pusă în scenă cu măiestrie de către Maica Stareță.
Mai bogați din punct de vedere mental și mai relaxați din punct de vedere fizic, ne îndreptăm spre casă, iar pe drum povestim despre excursiile următoare, tot atâtea ocazii de a ne revedea!
A fost o excursie ce ne-a oferit experiențe de neuitat, de pus în lada cu amintiri, totul trezindu-ne interesul pentru noi reveniri și descoperiri!
În final, mulțumim acestui grup frumos care ne-a însoțit, pentru pasiunea și dorința de a călători, fiecare având o contribuție importantă la reușita excursiei, lui Alexandru pentru implicare și șoferului nostru, Mihai, pentru efort!
Cu speranța unor noi revederi și mulțumirea unei excursii reușite, a consemnat aceste rânduri, Andreea, Nu-i bai, hai la drum!